Aniversare 138 ani de la infiintarea Baroului Cluj

 
Înființarea Baroului Cluj
 
 
Ziua de 16 ianuarie 1875 reprezintă momentul oficial , atestat prin documente , de înființare a camerei avocatilor din Cluj. Organizarea instituțională a avocaților pe baza unor coordonate   noi specifice epocii de la sfîrșitul secolului XIX a fost rezultatul organizării justiţiei în urma schimbării configuraţiei politice prin instituirea dualismului, în 1867 Imperiul habsburgic transformîndu-se în monarhie constituțională cu două centre de autoritate, respectiv Austria și Ungaria.
Din punct de vedere legislativ, codul civil austriac, deşi frecvent amendat, a rămas în vigoare. În sistemul judiciar s-a trecut la organizarea judecătoriilor de ocol şi a tribunalelor (legea XXXI/1871, modificată prin legea XVII din 1891), a parchetului (legea XXXIII/1871, modificată prin legea XVII/1891), a avocaţilor (legea XXXIV/1874) şi a notariatului public legea (XXXV/1874).
Firesc, nu au lipsit nici dezbaterile privind organizarea corpului de avocaţi, emiterea legii nr. XXXIV/1874 fiind considerată un remarcabil succes al susţinătorilor reglementării profesiunii. În baza acestei legi,  în şedinţa din 16 ianuarie 1875s-a constituit Camera avocaţilor din Cluj, eveniment considerat „epocal” de membrii nou-înfiinţatei Camere. Ca atare, într-o scrisoare adresată ministrului justiţiei şi-au exprimat gratitudinea şi profunda recunoştinţă faţă de acesta, considerând că lui îi aparţine meritul de a fi creat cadrul legal pentru reglementarea activităţii avocaţiale. Publicarea scrisorii în ziarele vremii reflectă o dată în plus importanţa momentului. Conținutul acestei scrisori era următorul :
Excelența voastră domnule Ministru al justiției regale maghiare!
Avocații aparținând cu domiciliul de Camera Cluj ținând ședința de constituire a Camerei la 16 ianuarie a.c., după ce au avut loc alegerile stipulate prin lege au declarat in unanimitate că cel mai vrednic mod de a celebra evenimentul epocal al înființării Camerei este de a-si exprima recunoștința profundă Excelenței voastre pentru excelentele merite de care ați dat dovadă creând cadrul legal pentru reglementarea activității avocațiale și au mandatat comitetul executiv să exprime acest sentiment de gratitudine si in scris Excelenței voastre.
Printre astfel de frământări alarmante [cum că proiectul de lege propus de ei va creste doar numărul legilor fără efecte reale datorită unor interese personale], toată speranța ne-am pus-o in Excelența voastră crezând cu tărie că elocvența vorbelor Excelenței voastre pătrunsă de simțămintele nobile ale inimii Excelenței voastre care poartă pecetea radiantă a spiritualității mărețe a Excelenței voastre și care este înfocată pentru toate lucrurile nobile și bune, în special pentru interesele mărețe ale justiției, va reusi să combată atacurile si să salveze măsurile importante și de mare însemnătate ale proiectului de lege.
Rugându-ne la atotputernicul să dea Excelenței voastre viață lungă si fericită, puteri reînnoite și sănătate, recomandăm Camera noastră și pe toți membrii acesteia în atenția binevoitoare a Excelenței voastre!”
După constituire, Camera avocaţilor Cluj a elaborat şi un regulament intern, finalizat şi adoptat de adunarea generală din 29 ianuarie 1876, prezidată de preşedintele Haller Rezső, statuând regulile generale de funcţionare şi atribuţiile principalelor organisme ale Camerei, Regulamentul fiind  aprobat de consilierul ministerial Kovách Kálmán în 22 februarie 1876.
Regulamentul astfel cum a fost elaborat dădea dovadă de un înalt profesionalism, stabilind o întreagă organigramă a organizării avocatilor, cu organe de conducere cu atribuțiile specifice, creionînd principiile care au fost preluate ulterior și în noile legi de organizare a corpului de avocați .
Spicuim doar cîteva din aceste prevederi privind organizarea:
Adunarea generală, comitetul executiv, preşedintele, vicepreşedintele, secretarul general, jurisconsultul şi trezorierul. Adunarea generală ordinară se întrunea în luna martie a fiecărui an dar preşedintele putea convoca şi adunări generale extraordinare, la cererea comitetului executiv sau a şapte membri ai Camerei din afara comitetului executiv, dacă motivaţia lor era una convingătoare. Pentru eficientizarea activităţii Comitetului executiv s-a decis alcătuirea a patru comisii permanente: prima se ocupa de dreptul penal financiar şi formal şi comunicarea cu presa, a doua de dreptul privat civil, procedurile civile şi penale şi problemele legate de statutul de avocat, a treia avea în competenţă problemele cambiale financiare şi formale şi problemele dreptului economic şi ale cărţilor funciare şi cea de-a patra problemele economice şi financiare ale Camerei, inclusiv problema taxelor şi timbrelor. Fiecare comisie era alcătuită din patru membri, organizarea şi regulamentul intern al comisiilor urmând a fi stabilit de întregul corp al comitetului executiv. Comitetul executiv se transforma în comisie disciplinară. Potrivit articolului 34 preşedintele prezida în mod obişnuit adunările generale, şedinţele comitetului executiv şi ale comisiei disciplinare. În afară de drepturile şi obligaţiile ce îi reveneau conform articolului de lege nr. 34 din 1874 şi în celelalte articole ale regulamentului intern, avea următoarele atribuţii: 1. convoca adunările generale, şedinţele comitetului executiv şi ale comisiei disciplinare, prezida discuţiile la aceste şedinţe, supraveghea respectarea regulamentului şi ordinii discuţiilor şi formula hotărârile, 2. controla ţinerea evidenţei registrelor Camerei şi bunul mers al întregii activităţi a acesteia şi desemnarea unor referenţi la fiecare dosar; în cazul indisponibilităţii sale şi a vice-preşedintelui, desemna persoana care să prezideze şedinţa comisiei disciplinare, 3. se ocupa de angajarea şi concedierea personalului de birou şi de deservire şi de disciplinarea acestuia. Preşedintele avea, de asemenea, obligaţia de a controla trezoreria Camerei cel puţin o dată pe lună şi de a raporta cele constatate la cea mai apropiată şedinţă a comitetului executiv. În cazul indisponibilităţii preşedintelui, atribuţiile sale erau preluate de vice-preşedinte. Secretarul general, sau, în cazul indisponibilităţii acestuia, locţiitorul său numit de preşedinte, încheia procesele-verbale ale adunărilor generale, şedinţelor comitetului executiv şi ale comisiei disciplinare, semna actele emise de cameră conform regulamentului administrativ, se îngrijea de ţinerea exactă a evidenţei registrelor, de eliberarea şi înmânarea regulamentară a actelor emise de barou şi redacta schiţa raportului anual al Camerei. Secretarul era şeful de birou al baroului, arhivistul, păstrătorul ştampilei Camerei şi el se îngrijea de întreaga administraţie internă a Camerei în conformitate cu dispoziţiile comitetului executiv şi ale preşedintelui. Prin modernitatea sa şi judiciozitatea redactării, regulamentul poate fi şi astăzi un model de reglementare a activităţii instituţiei.
Camera era deci condusă de un preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, un consiliu format din opt membri deplini şi patru substituenţi, aleşi din trei în trei ani (cu majoritate de voturi în condiţiile prezenţei a jumătate din membrii Camerei), data viitoarelor alegeri urmând să fie fixată de preşedinte în ultima lună a exercitării mandatului. Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii consiliului işi exercitau funcţia gratuit, fiind acoperite din partea Camerei doar cheltuielile aferente activităţii efectuate în interesul acesteia. 
Organizarea sistematică a corpului de avocati a constituit premisa apariției și etalării calităților de avocati dar în aceeași măsură și de patrioți  a unor corifei ai avocaturii din Transilvania cum ar fi Iuliu Coroianu, Amos Frincu ,Ioan Petran , Victor Porutiu, Aurel Isac ,Cassiu Maniu , Ioan Giurgiu, Bazil Gruia, Alexandru Dragomir, Emil Hațieganu și mulți alții care au  înnobilat această profesie prin vocație , prin dedicație față principiile umaniste a le dreptului, prin apropierea de cei care apelau la serviciile lor și nu în ultimul rînd prin profundul simțămînt patriotic de care au dat dovadă, fiind în primele rînduri la toate marile evenimente ale istoriei României.  
          Prețuindu-i pe înaintașii noștri este bine să ne amintim și de discursul ținut la data de 6 iunie 1930 in Parlamentul Romaniei de catre av. Dem. Dobrescu în sprijinul adoptării legii privind organizarea corpului de avocați: „Toată lumea face apel la noi avocații, toți recunosc că sintem necesari,ba incă un om de spirit spunea că avocații sînt așa de necesari și că atit de mult este nevoie de ei, încît, dacă Dumnezeu ar face lumea din nou, ar trebui să-și ia
un avocat, căci poate ar face-o mai dreaptă decit cea de azi. ˝
 
Av Mirel Ionescu